Articol
 
Poeti americani contemporani
Categorie articol: Antologiile conte
MARILYN MOHR

CHAI

TANKA


pentru Stanley H. Barkan

Îţi ofer acest Chai
fiindcă tu ai dat viaţă
atâtor poeţi,
atâtor şi atâtor cărţi;
ofrandă operei mari.

TOAMNĂ

I

Toamnă fără tine
Anotimpul tău preferat
Frunzele ruginii îmi sfâşie inima

II

Singurul martor al Toamnei,
al paletei strălucitoare,
al cuţitelor de galben şi oranj

III

Cer aprins peste copacii de aur
întinzându-se după soarele fugar
sfredelind cu săgeţile-i strălucitoare

CAROLYN MARY KLEEFELD

Închinăciune momentului


Dedesubt marea suspină
pe plaja însetată.

Deasupra, semnele dintâi înconjoară
oceanele nopţii de abanos.

Mirată privesc îndelung,
ştiutor al aceastei existenţe vremelnice,
azvârlindu-mi veşmântul străin
închinându-mă momentului.

Zorii vor veni, ah, aşa de curând
vor mătura
umbrele învăluitoare,
şi stelele nevăzute
mereu îşi vor arăta lumina dintâi.

Aici te aflu

Te aflu în dorinţa fierbine,
în ultima chemare a amurgului,
în siluetele copacilor care abia se mai văd
în îngăduinţa lucrurilor.

Când indiferenţa se arată
în casa mohorâtă, fără şoapte,
pereţii din sequoia îşi pierd nălucile.
Pe moment doar liniştea
mai locuieşte marea cea întunecată.

Aici te aflu în sămânţă,
în toate chipurile, fără chipuri
în umbrele învăluitoare, năvălitoare,
vibrând de viaţă,
şi totuşi, în nimicnicie,
în fântâna albastră a tihnei,
în nemişcarea legăturii eterne.

(din Psyche of Mirrors: A Promenade of Portraits The Seventh Quarry&Cross-Cultural Communications, 2012)

WILLIAM HEYEN

Primăvara mierlelor


În miezul dimineţii, în plimbare pe ţărmul oceanului
am descoperit o sută de mierle
prinse sub gheaţă,
arătându-şi doar capetele,
cu ochi negri strălucitori
deschişi, şi ciocurile
forfecând într-un şuier scos pe jumătate.

Fuseseră prinse, probabil, în capriciile apei
în timp ce se hrăneau
masculi, toţi, grăbind spre nord,
cu epoleţi stacojii aprinşi
la doar câţiva ţoli dedesubt. Am eliberat
o pasăre din strânsoare scobind în jurul ei cu o piatră,
şi am ţinut-o în mâinile înmănuşate

sub soarele care se ridica până când,
până când mi-am dat seama, până când mi-am dat seama
că nu ştiam nimic.
Mareea s-a retras şi avea să se întoarcă.
În locurile aspre,
bântuite de starea de război
şi cântec, sosise primăvara.

Capsulă

Apoi a urmat anul în care pescăruşii zburau în stol
peste locurile noastre de baseball. Stadioanele fără cupolă au amânat şi ulterior au anulat până şi
jocurile mai puţin interesante.
La început jucătorii nu se sinchiseau de prezenţa lor deşi se simţeau mereu încercuiţi
însă cu timpul au venit aşa de mulţi încât nu au mai putut fi alungaţi şi nici nu se mai putea alerga
printre ei. Ne amintim de fotografia
lui Arroyo ridicându-se după o nouă ciocnire
cu faţa plină de sânge & pene în timp ce
arbitrul avea un pescăruş
aproape de gât, şi alţii la picioare. Strigătul lui
i-a adus pe cei doi manageri pe teren,
& fiecare a izbucnit în râs. Apoi a urmat anul în care fotbalul a fost suspendat din pricina moliilor.
A urmat anul NASCAR în care s-au testat aruncătoarele de flăcări
în cazul trilioanelor de furnici care mişunau
peste tot,
dar fără folos fiindcă nimic nu a ajutat. A urmat apoi anul în care Timpul nu se mai termina, deşi
nici noi nu credeam asta.

MARIA MAZZIOTTI GILLAN

Băieţii îi spun vorbe de ocară nepotului meu


În poză nepotului meu, pe care o am acum în portofel, de parcă ar
fi cu mine, aş putea să îi fac pe băieţii de la şcoala gimnazială să îi mai spună vorbe de ocară.

În poză el stă cu braţele încrucişate
pe piept ca şi cum asta i-ar împiedica pe oameni
să observe greutatea pe care o pusese pe el în felul în care mă îmbrac şi eu în negru

sperând că voi ascunde un lucru evident:
că nu mai am 104 livre. Mama lui îmi spune că de multe ori îl ia de la şcoală nouă din Texas, plânge.

Prietenul lui cel mai bun din Carolina de Nord îl sună şi acum
săptămânal. Stau de vorbă la telefon o oră
şi după voce îmi dau seama
cât de fericit este când vorbeşte cu el,

cum se revarsă cuvintele peste ei
atunci când vorbeşte cu el. Când închide telefonul, urcă
în camera lui şi nu iese preţ de o oră.
Ştiu că tot restul vieţii

îşi va aminti ce îi strigă acei băieţi,
lucruri de care se ruşinează prea tare
ca să le repete în faţa mamei şi tatălui lui, deşi
ei îl întreabă despre ce este vorba, ce se întâmplă.

Şi refuză să le spună. Mă gândesc la acele truse de ardere a lemnului
care se folosesc să arzi un nume de pe cabana de lemn sau de pe o uşă,
şi ştiu că vorbele de ocară ce i le strigau sunt arse
în memoria lui, cu litere groase şi întunecate ca oricare altele, care s-ar aşeza pe o uşă, şi el va
duce cu el acele voci, chiar şi atunci când va fi bătrân şi şi-a trăit viaţa, în felul în care cu
toţii ne amintim prima oară când alţi copii ne arătau cu degetul şi râdeau, şi singurătatea
unui teren de şcoală gimnazială unde nimeni nu te ia în echipă
şi nici nu te socoteşte prieten.

(din The Place I Call Home, NYQ Books, 2012)

Ce ştiam eu despre dragoste?

Aveam doisprezece ani. Ce ştiam eu despre dragoste,
despre cum aveam eu să îl iubesc pe băiatul de alături
pentru că era blând şi drăguţ, pentru cum se purta cu mine tot timpul, de parcă eram fragilă şi
preţioasă, şi trebuia să fiu păzită, să mi se poarte de grijă, deşi tatăl lui
era beţiv şi îl bătea mereu, iar mama lui, o costelivă, cu ţigara
în colţul gurii.

Unde a învăţat el tandreţea, ce colţişor nezdrobit îi păstra această tandreţe? Câteodată mă gândesc
la el, primul băiat pe care l-am iubit cu adevărat, cel care a fost model pentru fiecăre bărbat de
care am început să mă îndrăgostesc, păr auriu, ochi albaştri mari, piele albă, degete lungi delicate,
mă gândesc şi îmi amintesc cum mergeam acasă împreună

din PS 18 coborând trotuarele sparte şi crăpate de pe 19th Street. Într-o noapte familia lui s-a
mutat în altă parte. Chiar înainte de venirea colectorilor de taxe, spuneau vecinii. Nu l-am mai
văzut de atunci, însă îmi amintesc cum se oprise o clipă lângă casa mea să vadă cum mă îndreptam
către veranda din spate, şi apoi se întorsese spre casa lui, ezitând, dar
găsindu-şi puterea să intre.

Din All That Lies Between Us (Guernica,2 007)

Poeme selectate din BRIDGING THE WATERS. An International Bilingual Poetry Anthology (Korean, American, Other. Co-edited by Yoon-Ho Cho & Stanley H.Barkan. Co-published by Korean Expatriate Literature & Cross-Cultural Communications. New York, USA, 2013

Traduceri de Olimpia IACOB

Autor(i):  Olimpia Iacob
 
 


Proiect editorial online aparut cu sprijinul
Administratiei Fondului Cultural National