Articol
 
O raritate: o antologie de versuri a adjudenilor
Categorie articol: Pe cont propriu
În ziua naşterii lui Emil Botta, la Adjud, locul naşterii (născut 1911, mort 1977) a avut loc a II-⁠a ediţie a Festivalului de poezie care-⁠i poartă numele, organizat de Ion Catană, directorul Casei de cultură (cu banii Primăriei municipiului Adjud, condusă de inginerul Constantin Armencea) şi de poetul Paul Spirescu, profesor la Liceul „Emil Botta” din Adjud (e adevărat, s-⁠a subliniat între organizatori şi numele lui Adrian Botez şi al celui ce scrie aceste rânduri; de altfel, am primit o Diplomă de excelenţă „pentru contribuţia deosebită în organizarea şi desfăşurarea Festivalului”, diplomă împărţită… tuturor invitaţilor) – atrăgeam atenţia în numărul anterior, aici, în textul dedicat lui Emil Botta. Paul Spirescu a recunoscut că organizarea Festivalului de la Adjud n-⁠a fost tocmai uşoară, fiind bani puţini, şi că a lăsat la o parte vanităţile, pretenţiile, concurenţele scriitoriceşti, într-⁠o lume literară care se canibalizează („dar e minunat că mai poţi fi prieten azi cu cineva”)… Sâmbătă, 14 septembrie 2013, Festivalul adjudean a început cu un „Remember Emil Botta – Dan Botta”. Au vorbit, în afara organizatorilor, Valeria Manta Tăicuţu, redactor-⁠şef al revistei Spaţii culturale, şi Virgil Răileanu (între evocări fiind recitate poeme ale lui Emil Botta de către elevi de liceu coordonaţi de profesoara Alina Zoltan), plus Tudor Cicu cu o parodie după poezia „Să fiu amurgul…” de Emil Botta (în luna octombrie 2013, Tudor Cicu şi-⁠a lansat la Buzău un volum intitulat „Niciodată parodii…”, în care e cuprinsă şi această parodie). Adrian Botez a citit un amplu eseu intitulat: „Doi fraţi-⁠poeţi, două destine. Elemente eminesco-⁠romantice în opera poetică a fraţilor Dan şi Emil Botta”. Citez din Adrian Botez (el conduce revista Contraatac): Doi fraţi, pe care i-⁠a născut, aici, la noi, în Moldova de Mijloc, la Adjud, zbaterea apelor şi luncilor Siretului şi Trotuşului…Unul era Alb, altul era Negru. Unul era „înalt, blond, frumos, şi zâmbetul lui era peste putinţă de descris (de statuie? de femeie? de copil trezit dintr-⁠un vis cu animale cuvântătoare?)” – Dan Botta – cf. Mircea Eliade, Fragment pentru Dan Botta, text apărut în „Prodromos“, nr. 7, iulie 1967, p. 19-⁠21; – celălalt era Duhul „Întunecatului April”… – Emil Botta. Dan Botta este fratele cel mare. Se naşte, însă, într-⁠o zodie a discreţiei ucigaşe de renume – dovadă că, azi, puţini români ştiu că Emil Botta a avut un frate. Un frate născut pe 26 septembrie 1907, în Adjud, mort pe 13 ianuarie 1958, la Bucureşti… Doar 51 de ani de epifanie… -⁠ „îşi începe studiile liceale la Liceul Unirea din Focşani, continuându-⁠le la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. Urmează, apoi, studii universitare clasice (limba latină şi limba greacă) la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, fiind dublu licenţiat în Educaţie Fizică şi Sport. Publică în diverse reviste: Rampa, Gândirea, Vremea, La Nation Roumaine etc. Participă la conferinţele grupului Criterion şi este cooptat în comitetul de redacţie al revistei, apoi va face parte, sub conducerea sociologului Dimitrie Gusti, din comitetul de direcţie al Enciclopediei României, proiectul debutând în 1938”… Apoi, dispare din ochii oamenilor preagrăbiţi, pe când cădeau zăpezile cataclismice, cosmice, ale anului 1958… „în urma unui atac de cord”, cum îl expediază frivol şi abandonează misterului cosmic, ziarele vremii… Nu este drept ca Dan Botta să fie dat uitării, numai pentru că a avut adânci şi sincere crezuri şi înţelegeri naţionalist-⁠legionare – nu este drept să fie aproape complet dat uitării un atât de sever şi iluminat Poet, un eseist eremit, înţelept… un mare şi harnic savant tracolog (în anul 1944, Dan Botta începe lucrul la un laborios studiu filologic asupra genezei limbii române ca sinteză thraco-⁠roma-nă-⁠bizantină, care durează 14 ani şi însumează 1200 de pagini). „De aici, pasiunea lui Dan Botta pentru esenţe. De aici, de asemenea, convingerea lui că numai „clasicismul” (orice tip de clasicism, nu numai cel greco-⁠latin) poate constitui sursa exemplară de inspiraţie. Pentru că, spunea Botta, familiarizându-⁠te cu valorile clasice, îţi revelezi esenţele şi înveţi să le descoperi acolo unde nu le vedeai mai înainte”, scria Mircea Eliade. Despre poetul Emil Botta, Adrian Botez spune: …Este autorul unei poezii negre, existen-ţialiste, dar, totul, prins într-⁠o horă carnavalescă, de Sabat Negru… a jocului de cuvinte (uneori profund, alteori facil! – dar, totdeauna, impresionant, rostit întru gravitate!) – cu personaje dintr-⁠o mitologie proprie a morţii, în consonanţă cu filosofia trăirismului interbelic. E un poet al măştilor, eul lyric se devoalează prin toate aceste personaje, rezultând o comedie a morţii şi a neputinţei. Şi citează, la final, din Emil Botta: „De un dor fără saţiu-⁠s învins/ şi nu ştiu ce sete mă arde./ Parcă mereu din adânc,/ un ochi răpitor de Himeră/ ar vrea să mă prade./ Şi pururi n-⁠am pace,/ nici al stelei vrăjit du-⁠te-⁠vino în spaţii,/ izvoare sub lună, ori dornică ciută,/ nimic nu mă stinge, nimic nu mă alină şi parcă-⁠aş visa o planetă pierdută./ E atâta nepace în sufletul meu,/ bătut de alean şi de umbre cuprins…/ Un dor fără saţiu m-⁠a-⁠nvins,/ Şi nu ştiu ce sete mă arde mereu…”. După colocviu a urmat decernarea premiilor Concursului de poezie „Emil Botta”, debut (juriu – LIS, preşedinte, şi membri: Corneliu Antoniu, lider al Filialei USR Galaţi-⁠Brăila, Paul Spirescu, Adrian Botez). Trei premii (cu plicuri consistente, nu numai diplome), toate trei plecate la Suceava (unde profesorul Gh. Cîrstean face minuni de ani de zile cu cenaclul său „Săgetătorul”): Premiul I pentru Anastasia Gavrilovici, Premiul II pentru Daniela Bejinariu (amândouă eleve la Colegiul naţional „Petru Rareş”) şi Premiul III pentru Vlad Sibechi (absolvent Litere la Universitatea din Suceava). Iniţial, acest Festival trebuia să aibă loc în luna mai a anului 2013, când s-⁠au împlinit 580 de ani de atestare documentară a Adjudului (atunci s-⁠a jurizat, au fost 53 de ma-nuscrise înscrise în concurs), dar n-⁠au fost bani… A citit din poezia premiaţilor Daniela Bejinariu. Florentin Popescu, redactor-⁠şef la revista Bucureştiul literar şi artistic a acordat şi el un premiu Danielei Bejinariu. În altă ordine de idei, Culiţă Ioan Uşurelu a acordat un premiu din partea revistei pe care o conduce, Salonul literar, unei scriitoare din Vrancea, Constanţa Cornilă. Mai departe a fost programată o conferinţă de excepţie a profesorului universitar doctor Gh. Mustaţă, titular la Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (fost decan al Facultăţii de Biologie la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi şi director al Staţiunii biologice marine de la Agigea, autorul mai multor cărţi de succes; are în curs de apariţie „Logica viului şi a morţii în gândirea lui Eminescu”!), născut la Adjudu Vechi în 1938, savant de formaţie enciclopedică. O conferinţă intitulată „Mărul între realitate şi simbol” (o abordare eseistică a păcatului universal mitologic; din care am aflat că moartea a intrat în om o dată cu muşcătura mărului). Prima zi a Festivalului de la Adjud s-⁠a încheiat cu un recital al creatorilor prezenţi: LIS, Corneliu Antoniu, Rodian Drăgoi, Valentin Talpalaru, Marin Ifrim, Adrian Botez, Tudor Cicu, Ion Roşioru, C. Gherghinoiu, Valeria Manta Tăicuţu, Marin Moscu, N. Pogonaru, Apostu Vultureanu, N. Tăicuţu, Virgil Panait, Valeriu Valegvi, Ion Croitoru, Ionel Marin, Daniela Bejinariu, Doina Popa, Paul Spirescu. Au mai fost de faţă, în afara celor pomeniţi până aici, Gh. Stroia şi G. Pătrăşcanu, criticii Stan Brebenel şi Cătălin Mocanu, prozatorii Janina Vadislav şi Petre Abeaboeru, jurnaliştii Silvia Vrânceanu şi Radu Borcea. A doua zi, pe 15 septembrie, în prezenţa primarului-⁠inginer C. Armencea („băiat de profesor şi cu soţie profesoară”, cum a fost prezentat: iubeşte literatura), au fost acordate Premiile de excelenţă ale Festivalului de poezie „Emil Botta” (cu lansarea cărţilor premiate) – lui LIS („Substanţe interzise”), Culiţă Ioan Uşurelu („Scriitori vrânceni contemporani în interviuri”; carte premiată şi de Filiala USR Bacău) şi Paul Spirescu („Natură moartă cu iluzii”; lui îi acordă un premiu şi Florentin Popescu din partea revistei pe care o conduce). Totodată, Culiţă Ioan Uşurelu a decernat un premiu din partea Ligii Scriitorilor Vrânceni prozatoarei Doina Popa (pentru volumul „Pasărea cerului”). Toţi au avut parte de laude. Marin Ifrim e convins că avem mai mulţi scriitori decât cititori şi că în literatura română fiecare scriitor are clasamentul lui… A urmat în program lansarea de carte: poezie, Valentin Talpalaru (volumul „Cu amurgul în lesă”; el face publicitate în direct Festivalului, la Radio Iaşi, ia interviuri celor prezenţi, înregistrează recitaluri şi intervenţii critice), Apostu Vultureanu („Ecoul geamătului”), Marin Moscu („Pete de lumină pe fereastra vieţii”). Festivalul naţional de poezie „Emil Botta” având să se încheie cu o lansare specială – cu antologia intitulată „Punctul de întâlnire. Adjud – 580” (redactată de LIS, 254+30 pagini, Editura Docucenter”, Bacău, 2013), semnată de Adrian Botez, Paul Spirescu şi LIS, cu poezie, şi Vasile Anghelache cu ilustraţii (fiecare cu fişa lui biobibliografică). O antologie de protocol (o raritate) care cuprinde în a doua parte a ei şi poeme ale celor trei adjudeni pomeniţi traduse de Constantin Frosin şi Rodica Spirescu, apoi Linda Maria Baros şi Ştefan Stoenescu, cu prefaţă de Mircea Dinutz (dispărut la 19 februarie 2013; probabil e ultimul lui text critic scris). Prefaţa lui Mircea Dinutz începe astfel (e un citat mai lung, să se înţeleagă un pic din ceea ce ar putea fi numit „fermentul creator adjudean”): Adjud este un agreabil centru urban din coasta de nord a Vrancei care are, între alte merite şi puncte de atracţie, reputaţia că edilii săi susţin actul de cultură, în limitele de austeritate impuse de eclatantele vremuri pe care le trăim şi, în aceeaşi măsură, îşi cinstesc, aşa cum se cuvine, valorile. Aici funcţionează două licee/colegii purtând, cu mândrie, numele a două personalităţi pregnante, afirmate în vremuri ceva mai îndepărtate, fii ai acestor meleaguri aflate la confluenţa Trotuşului cu Siretul: Emil Botta (1911-⁠1977), poet, eseist, actor şi Gheorghe Balş (1868 -⁠1934), inginer constructor, dar şi autorul unor merituoase sinteze asupra arhitecturii mănăstirilor moldoveneşti, precum şi asupra arhitecturii bizantine. De aici au plecat să ducă în lume faima micii localităţi moldave două soprane: Nelly Miricioiu (n. 1952) şi Angela Gheorghiu (n. 1965), un pictor, Vasile Anghelache (n. 1950), cu participări încununate de succes nu numai între „graniţele” europene, un traducător, eseist, poet de expresie franceză, Constantin Frosin (n. 1952), a cărui biografie s-⁠a interferat în mai multe rânduri cu oraşul – nod feroviar, în dubla ipostază de elev şi profesor, în sfârşit, un actor, Ion Dichiseanu (n. 1933), al cărui şarm a cucerit câteva generaţii la rând. Dar, într-⁠un număr semnificativ şi cu o operă substanţială, această zonă spirituală a născut, format sau a împământenit, cu deosebire, în ultimele trei decenii, condeieri cu amprentă şi evoluţie convingătoare, pe plan naţional, cel puţin. În perioada interbelică s-⁠au impus Dan Botta (1907-⁠1958), autorul „Eulaliilor”, Emil Botta, pomenit mai sus, autorul „Întunecatului April”, ori – de ce nu?! – Ion Larian Postolache, autorul unor balade apocrife, ce şi-⁠au păstrat farmecul până astăzi, toţi trei născuţi la Adjud, dar afirmaţi în capitala ţării. Din această secvenţă temporală interbelică, e bine să subliniem asta, vocea cea mai plăcut timbrată, cu momente de vibrantă poezie, a fost cea a lui Emil Botta. În vremurile socialiste şi postsocialiste, cei trei poeţi, prezenţi în antologia de faţă, au ocupat autoritar prim-⁠planul, intraţi într-⁠un circuit din ce în ce mai larg şi mai ferm conturat, prin prezenţa lor editorială şi publicistică, diligenţi şi responsabili, în egală măsură, faţă de actul scrierii, care îi ajută să supravieţuiască spiritual într-⁠o realitate prea puţin prietenoasă şi prea puţin stimulatoare pentru actul de creaţie artistică: Liviu Ioan Stoiciu, Adrian Botez şi Paul Spirescu.

*

Extraordinar, tot la Adjud, sub patronajul aceluiaşi primar C. Armencea, două săptămâni mai târziu, la Biblioteca Municipală, directoarea Tatiana Valea a cuprins în cadrul manifestării intitulate „Săptămâna Bibliotecii Adjudene” (ajunsă la ediţia a 30-⁠a) o zi, marţi, 1 octombrie 2013 (în care a plouat alarmant 48 de ore fără încetare, speriind invitaţii din ţară, mulţi renunţând să mai vină la Adjud), dedicată scriitorilor – cu o conferinţă (Corneliu Antoniu, intitulată „Ieşirea din încercuire”; el a atras atenţia şi asupra „asasinării culturii scrise de către guvernanţi” şi a faptului că „Grădina Maicii Domnului e plină de gunoaie”, sau că „poetul recreează lumea prin contemplare”), lansări de carte (de poezie, de proză, de critică şi de publicistică, volume semnate de LIS, Adrian Botez, Doina Popa şi Paul Spirescu) şi lansări de reviste care apar în Vrancea (numere din Pro Saeculum – director Nina Deşliu, Salonul literar şi Contraatac) şi recital cu poeme ale poeţilor invitaţi (ţinut de elevi ai liceelor „Emil Botta” şi „Gh. Balş”). S-⁠a lansat şi un album de artă, semnat de Vasile Anghelache (grafician din prima linie a UAP şi pictor de biserici; acum el pictează biserica nouă din centrul Adjudului). 
Autor(i):  Liviu Ioan Stoiciu
 
 


Proiect editorial online aparut cu sprijinul
Administratiei Fondului Cultural National