Articol
 
Meteorologia privirii – Horea Pastina
Categorie articol: Lecturi
Lucrările lui Paştina, dincolo de varietatea stilurilor abordate, se dovedesc o răbdurie şi tenace încleştare cu el însuşi şi lumea din jur.

Într-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠unul din minunatele sale jurnale, extrem de atentul simţ de observaţie al lui Radu Petrescu, nota cu binecunoscuta lui concizie de a extrage esenţialul din magma amorfă a realităţii diurne, un mic moment, aparent nesemnificativ. Un prieten pictor, alergând după un tramvai, îi aruncă din fugă marelui artist al privirii care era autorul lui „Matei Iliescu”, vestea, aparent, anodină, dar dătătoare de noi speranţe, în cenuşiul vieţii din acei ani:
„S-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠a dat drumul la peisaj!”

Ceea ce părea un mic pas înainte la sfârşitul anilor 60 şi inducea o doză de eliberare din chingile, deseori restrictive, ale artei oficiale, ceea ce părea o notă simpatică reţinută de Radu Petrescu pentru a fi fixată în eternitatea efemeră, desigur, a unei pagini de viaţă în insectarul de evenimente mici/mari ale lumii, capătă astăzi, în perspectiva reîntoarecerii în timp oferită de expoziţia recent închisă a lui Horea Paştina, o semnificaţie cu totul deosebită. Liber la peisaj şi ieşirea în peisaj a pictorilor, a artiştilor – şi nu numai – din generaţiile mai vechi sau din cele care-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠şi căutau o identitate, care făceau ochi în lume şi artă, a fost marea şansă a lui Horea Paştina de a-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠şi găsi propriul drum şi aşterne propria cale. Artistul pe drumul său. Către sine, marea artă, Dumnezeul creaţiei şi al vieţii însăşi. Natura, cosmosul, paideia, pneuma şi leoforos, deopotrivă. Aici fiecare artist a avut a alege. A căuta. A găsi. Pentru arta sa, pentru meditaţiile sale despre locul şi rostul naturii (umane, artistice) în lume şi în creaţie. Expoziţia retrospectivă, Horea Paştina, bilanţ şi stare de etapă deopotrivă de la Sala Dalles a fost o mare reuşită. Nu atât şi nu doar pentru mulţi-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠puţinii admiratori ai artei unui pictor discret până la smerenie cu arta sa, nu atât pentru imaginea de ansamblu – remarcabilă altfel – realizată asupra unei întregi cariere, de mare pictor, dar şi prin lecţia de rigoare şi consecvenţă pe care Horea Paştină ne-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠a oferit-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠o. Prin sutele sale de lucrări expuse pe simezele, devenite prietenoase, dincolo de frigul interior al sălii Dalles care te ţine în alertă – o mare lecţie despre destinul unui artist. Pictură, grafică, desen, ulei, tehnici de apă. Patru decenii de căutări şI interogaţii lăuntrice, patru decenii de pictură, grafică şi căutări estetice ale unui artist care nu uită nici o clipă că a fost, este şi va fi o simplă fiinţă. Vie. Un om. Mult, puţin. Esenţial. Efemeritatea fiinţei în faţă artei sale. Lucrările lui Paştina, dincolo de varietatea stilurilor abordate, se dovedeşte o răbdurie şi tenace încleştare cu el însuşi şi lumea din jur. Şi o smerită aşezare în lumea naturii îndumnezeite de dreapta credinţă – Orte Doxa – a unui Dumnezeu disipat în noua sa ordine. De multe ori edenică, a artei sale. Natura din preajmă, inventarul casnic imediat, grădina, florile, scaune mereu goale în aşteptarea unei fiinţe care întârzie să apară, un porumbel stingher, două mere, faimoasa deja cană fără toartă – echivalentul obiectual al oamenilor de prisos din marea literatură rusă – case modeste, cupole de biserici, un întreg univers domestic cu valenţe cehoviene, peisajul uman indus, de multe ori, indirect. Portretele, nu foarte numeroase, sunt de mare forţă. Cele două ale mamei artistului, realizate in anii 70 , când paleta de griuri era organizată sever în jurul unei femei, impresionează şi azi. De o covârşitoare forţă de expresie ce refuză frumosul exploziv şi deseori vidat de esenţe ni s-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠au părut de o mare şi vitală combustie. Amintindu-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ne, impresie personală, de o altă mamă, cu băiatul ei, de această dată, a lui Archile Gorky, de la Whitney Museum, cu un similar hieratism iconic. Portretele Părintelui Dumitru Stăniloae sau ale colecţionarului Dan Nasta, la fel de percutante în viziunea lor austeră. Altfel Dan Nasta, personaj marcant al lumii artistice româneşti din ultimele decenii a alimentat în mod cert, parte din motivele centrale ale marilor compoziţii ale lui Horea Paştina. La rândul lor, mari compoziţii de lumină şi culoare, au fost şi ele puncte de reper într-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠o expoziţie, să nu evităm să o spunem abrupt, şi să amintim senin, foarte frumos panotată.

Lucrările, unele de mari dimensiuni, altele mult mai mici, decupaje ce cuprind parcă esenţa picturii, se completau reciproc, aglutinind, elementele constitutive ce alcătuiesc inventarul de teme – nu foarte mare – şi modalităţi de expresie stilistică. Şi ar mai fi ceva de remarcat, dacă ar fi să urmărim prin decenii, modul pictorului de a percepe lumea ce se aşază în vârful penelului sau al bucăţii de cărbune. Bucuria creaţiei. Bucuria de a picta. Evitarea spectaculosului sau a găselniţelor care fac ravagii în ultimele decenii. O bună şcoală a privirii îşi pune pecetea pe arta acestui pictor care ar merita o retrospectivă şi la MoMA sau Guggenheim, nu doar la Dalles. Nu ne jucăm cu vorbele. Orice e posibil. E păcat că ieşirile în lume ale marilor noştri artişti sunt mediate de hazard, întâmplare sau micile relaţionări conjuncturale. O altă observaţie liminară. Ce priveşte, pe de o parte grafica artistului, pe de alta, lucrările sale în ulei. Şi parcursul efectiv al paletei. De la culorile vii – două naturi moarte din capul scării, cu vădite inflexiuni organizat cezanniene, apoi trecând prin coloritul spectral din grădinile lui Nasta sau de aiurea, în lumea bucolică a unei naturi ce se repetă – „Eu am natura în cap, mă băieţi, lăsaţi-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠mă pe mine, aici la terasă, ce să caut cu voi la pădure…” (I.L. Caragiale la Sinaia) – să se ajungă la o paletă extrem de restrânsă utilizată în lucrările ultimilor ani. Compoziţia şi desenul primează în faţă culorii în multe din lucrările realizate în ultimii trei ani. În acest context, Pallady câştigă vechiul pariu cu Matisse şi prin Horia Paştina. Rigoarea este exprimată prin esenţele oferite de căutarea secţiunii de aur. O atentă privire aruncată de pictor asupra lumii ne scoate de sub efectele, deseori devastatoare, ale spectaculosului. Poate că, tot amintind de programul celor din grupul Prolog căruia îi este asociat numele lui Horia Paştina, aşezat mereu cuminte sub semnul crucii, ezităm să-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠i oferim şansa unui parcurs personal. Lecţia icoanelor bizantine, de la Sf. Ecaterina din Sinai, cu 200 de ani înainte de Giotto şi a portretelor de la Fayum a fost bine asimilată şi rânduită în propria operă de Horia Paştina. Criticul de artă Acad. Dan Hăulică a împachetat în meşteşugite şi bine alese cuvinte, precum Hristo, Pont Neuf-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ul parizian sau Reichstag-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ul berlinez, între vernisaj şi momentul emoţionant-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠amical al închiderii expoziţiei, esenţa acestui eveniment artistic din viaţa culturală a unei Românii dominate de scrâşneli politice şi zarvă retorică. Închiderea expoziţiei a beneficiat şi de un alt moment de graţie. Apariţia şi dăruirea celor prezenţi a unei elegante mape ce cuprind 21 de reproduceri ale lucrărilor lui Horia Paştina, însoţite de prezentarea lui Dan Hăulică şi de un racoursi-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠laudatio-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠situare-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠în-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠lume a criticului de artă, vechi şi discret/tenace susţinător al artiştilor români, criticul de artă Oliv Mircea. De apreciat efortul, demn de toată lauda, al editurii clujene Eikon de a oferi şi un suport imagistic dincolo de parcursul strict limitat în timp al expoziţiei propriu zise. Ideea exprimată cu acelaşi prilej de Radu Boroianu, Secretar de stat la Ministerul Culturii, de a face itinerantă – în ţară şi în lume – această expoziţie nu ar fi rea deloc.

Să vedem cine se va încumeta s-⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠o şi pună în practică. Poate chiar îndârjirea şi tenacitatea lui Mihai Oroveanu, fost campion al României la aruncarea ciocanului, actualmente Directorul Muzeului de Artă Contemporană şi amfitrion al unei frumoase închideri de expoziţie să dea roade.

Doamne ajută. Horia Paştina. Un mare artist, contemporanul nostru.

Autor(i):  Bedros Horasangian
 
 


Proiect editorial online aparut cu sprijinul
Administratiei Fondului Cultural National