Redactia
 
Contemporanul, revista de cultura infiintata la 1881.
De la bun inceput, in paginile publicatiei, infiintate la initiativa cercurilor socialiste de la Iasi, erau abordate teme circumscrise culturii, stiintei si politicii. Anul aparitiei revistei, 1881, este un an de importanta majora pentru destinul Romaniei moderne. Este in primul rand anul proclamarii tarii ca regat, si consacrarea definitiva a statului roman ca monarhie constitutionala, dupa ce prin aducerea printului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, adoptarea Constitutiei din 1866 si castigarea Independentei de stat in 1877-1878, Romania isi facuse intrarea in familia statelor moderne europene.

Titulatura publicatiei o relua pe cea a revistei ruse Sovremmenik, editata in 1835 la initiativa romanticului A.S. Puskin, cu deosebirea ca periodicul rus aparea sub domnia autocratica a tarului Nicolae I, in timp ce corespondentul sau romanesc iesea sub un regim democratic, care favoriza prin lichidarea cenzurii, confruntarea libera a ideilor, fie politice, fie culturale. Inca de la inceput, Contemporanul a continuat linia trasata de generatia pasoptista, militand pentru ideea de reforma, sustinand emanciparea femeii, incercand sa ia initiative in directia modernizarii invatamantului romanesc sau popularizand operele valoroase din literatura universala. Pana la incetarea aparitiei sale in anul 1891, in paginile revistei vor semna Constantin Dobrogeanu-Gherea, fratii Nadejde, Sofia Nadejde, Constantin Mille, N. Beldiceanu, I. Paun-Pincio, T.D. Sperantia, O. Carp, A. Stavri, D. A. Teodoru, St. Basarabeanu, Ion Creanga, D. Anghel. De la aparitia primului numar la 1 iulie 1881, la Iasi, sub egida Cercului socialist din localitate, Contemporanul isi fixa scopul "de a face cunoscut publicului roman cum priveste stiinta contemporana lumea". (Corneliu Senchea)

Sufletul revistei era Constantin Dobrogeanu Gherea, care incerca sa dea o directie in cultura romana, folosind ca tribuna revista Contemporanul. Astfel, in eseul "Critica criticei", aparut in numarul 2 al Contemporanului, din 1887, an. VI, autorul defineste liniile generatoare ale profesiunii de critic de arta, simtind nevoia sa-i traseze cateva canoane, fara de care critica si-ar ocupa cu greu un loc intre stiintele umaniste: "Critica trebuie sa raspunda, dupa opinia noastra: de unde vine creatiunea artistica, ce influenta va avea ea, cat de sigura si vasta va fi acea influenta si, in sfarsit, prin ce mijloace aceasta creatiune artistica lucreaza asupra noastra? Un raspuns mai mult ori mai putin amanuntit si sigur la aceste intrebari rezuma o lucrare critica. Se intelege ca aici am indicat ceea ce ar fi o critica perfecta, ideala, dar daca critica va face un sfert de sfert din aceasta lucrare, inca va fi o opera meritorie. Apucand drumul criticei contimporane stiintifice, vom face cel putin ceva, pe cand urmand drumul vechi, ori nu vom face nimic, ori ceea ce e si mai rau, vom face ceva anapoda." Gherea promoveaza ideea ca dezvoltarea criticii trebuie sa urmeze dezvoltarii societatii, literaturii si a artistului. Si, cu acest prilej, il combate in acelasi articol pe Maiorescu, pe care il recunoaste totusi drept reprezentantul cel mai de seama al criticii romanesti si-i recunoaste meritul de a fi descoperit un talent ca Eminescu.

Contemporanul si-a incetat aparitia in anul 1891 dar linia sa ideologica a fost continuata de alte publicatii ca Evenimentul literar, Viata Romaneasca, sau Literatura si stiinta, ultima condusa tot de Gherea, dar cu o viata mai scurta decat a surorii sale iesene: 1893-1894. Despre impactul pe care Contemporanul l-a avut asupra lumii intelecuale si studentesti la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, vorbeste Constantin Kiritescu, autorul monumentalei lucrari Istoria Razboiului pentru Intregirea Romaniei. 1916-1919, in Memoriile sale.

Contimporanul, publicatie avangardista.
Numele Contemporanul a lansat o traditie. Ce alta titulatura ar putea fi mai potrivita pentru a ilustra preocuparea pentru noutatile in materie de stiinta si cultura, pentru noile curente de idei, decat cea a publicatiei editata din 1881? Poate ca la acelasi lucru s-au gandit si initiatorii revistei literare de avangarda Contimporanul, aparuta in anul 1922 la Bucuresti. Revista a aparut la inceput ca un saptamanal (3 iunie 1922 – 7 iulie 1923), apoi lunar (aprilie 1924 – ianuarie 1932) si s-a bucurat de colaborarea unor nume de rezonanta ale culturii romanesti interbelice: Felix Aderca, Tristan Tzara, Tudor Arghezi, Benjamin Fundoianu, N. Davidescu, Sandu Tudor, Ion San-Giorgiu, Mircea Eliade, Ilarie Voronca, Adrian Maniu, Urmuz, Marcel Iancu. Au mai semnat in paginile revistei si avangardisti europeni ca Hans Arp, Marinetti sau Hans Richter. In timp, noua publicatie s-a constituit ca o revista de fronda intelectuala si culturala, extremist-modernista, antitraditionalista si antiacademica. Asa cum se arata inca din articolul-program semnat de dr. N. Lupu, revista se dorea o continuatoare a "bunicii sale de la finele veacului trecut" (Contemporanul iesean), articolele politice de orientare democratica fiind destul de numeroase in primele numere. Interesul manifestat de noua publicatie pentru curentele de avangarda europene imbraca o arie foarte larga cuprinzand cubismul, expresionismul, dadaismul, futurismul si suprarealismul.

Entuziasmul gruparii din jurul Contimporanului este evidenta inca de la primele numere. Ion Vinea, in articolul Pentru cetitori si scriitori (Contimporanul, II, nr. 37-38, 7 apr. 1923), lansa promisiuni ispititoare cu privire la obiectivele noii reviste: "Vom deschide in tara calea unui curent salubru si inviorator", sau "Avem satisfactia de a anunta cetitorilor nostri ca ne-am asigurat colaborarea efectiva si inedita a scriitorilor si naratistilor conducatori ai miscarii noi din intreaga Europa. Vom primi cronici, articole, critice si literare, desene, clisee, gravuri inedite, din Franta, Italia, Germania, Olanda, Danemarca, apoi de la grupul scriitorilor unguri refugiati la Viena, stransi in jurul revistei Ma, si de la artistii rusi refugiati la Berlin. [...] Vom ingriji ca in toate revistele acestor prieteni sa apara traduceri dn literatura romana si reproduceri dupa artistii nostri." Observam, in sfarsit, efortul, aspiratia unei generatii nu doar de a achizitiona si de a imita modelele occidentale in arta, dar si de a transmite Europei moderne propriile noastre contributii la patrimoniul cultural universal. Tristan Tzara este un exemplu edificator in acest sens. Arta in toate manifestarile ei! Cam acesta ar fi mesajul celor de la Contimporanul. "Manifestul activist..." pledeaza in primul rand pentru eliberarea artelor plastice "de sentimentalism, literatura si anecdota, expresie a formelor si a culorilor pure in raport cu ele insele".

Revista si-a incetat aparitia in 1932, intr-o epoca marcata de violente lupte politice, de ascensiunea miscarilor de extrema dreapta, si de monarhia autoritara a lui Carol al II-lea, desi nu trebuie uitata contributia celorlalte "surori", revistele Punct, Integral, unu", Urmuz si Alge, care au continuat programul agresiv al Contimporanului din primii ani.

Contemporanul, publicatie real socialista, saptamanal al Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste.
Din 1946 o alta revista purtand tot titulatura Contemporanul, aparea in peisajul publicistic romanesc. Dar editarea ei se facea intr-o conjunctura nefasta, cu un an inaintea alungarii regelui Mihai I si a instaurarii regimului comunist. Desi s-a dorit prin titlu si program o continuatoare a traditiei lansate in 1881 de revista lui Gherea, noua publicatie nu a fost, pana in anii '60, decat o caricatura a celorlalte reviste, deoarece aparea ca tribuna oficiala a comunismului, promovand literatura si arta "noua" in spirit proletcultist. Revista a aparut ca saptamanal al Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste la Bucuresti, intre 1946-1989. Pana in anul 1972 a avut subtitlul "Saptamanal politic, social, cultural". De-a lungul anilor de dictatura proletara, Contemporanul bucurestean i-a avut ca directori pe G. Calinescu (1962-1964), G. Ivascu (1964-1966), acesta detinand si functia de redactor-sef intre anii 1957-1964, si 1966-1971. La conducerea revistei s-au mai aflat Ioan Grigorescu (1964-1966), C. Mitea (1971-1980), D.R. Popescu (1982-1989). Intre colaboratorii revistei s-au numarat M. Sadoveanu, Z. Stancu, Ov. S. Crohmalniceanu, Paul Georgescu, Savin Bratu, E. Jebeleanu, Dan Desliu, I. Vitner, D. Micu (Jurnal de lectura, dupa 1975), I. D. Balan, G. Calinescu (Cronica optimistului, 1955-1965), T. Arghezi (poeme, tablete, 1961-1967), Aurel Martin, Camil Petrescu (1956-1959), Al. Piru, George Munteanu, A. Marino, ca si "noua generatie" de critici Laurentiu Ulici, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Gr. Moisil, M. Malita (Cronica anului 2000), etc.

Revista a aparut in 1946 sub indicatia conspirativa "sub conducerea unui comitet". Era in anul 1946, iar comunistii, desi se infiltrasera in toate structurile aparatului de stat, sub aripa Armatei Rosii, nu cucerisera inca puterea. Abia cu numarul 16 din 1957 se va publica colegiul redactional, redactor sef fiind George Ivascu. Adica la 10 ani dupa alungarea regelui Mihai I. In primele numere mai intalnim intre colaboratori, pe langa cei amintiti mai sus, pe M. R. Paraschivescu, Cezar Petrescu, Felix Aderca, Geo Bogza, si alti scriitori si intelectuali de marca pe care noul regim i-a constrans la compromisuri, convertindu-i la noile precepte ideologice. Observam ca unii dintre acestia erau chiar veterani ai Contimporanului avangardist. Contemporanul si-a precizat inca de la inceput linia literar-ideologica si apartenenta politica in spiritul dogmatismului proletcultist si al atitudinii prosovietice, in special prin articolele lui L. Rautu (Orientari in actualitate, nr. 3, oct. 1946; Discutii asupra artei in Uniunea Sovietica; Dupa discursul lui V.M. Molotov, nr. 8, 7 nov. 1946), Nicolae Moraru (Criza culturii romanesti?, nr. 4, 11 oct. 1946), M. Nitescu, Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, pag. 105). Interesant este, pentru inceputurile Contemporanului proletcultist, cazul lui Ion Vitner care, dupa ce a cochetat cu literatura in cercurile avangardiste, a devenit unul dintre corifeii cei mai entuziasti ai proletcultismului. Articolele publicate in Contemporanul sunt edificatoare. Iata cateva exemple. Eminescu devine in viziunea lui Ion Vitner "poetul culorilor sumbre", "exponent al marii boierimi si a tendintelor ei retrograde", "un caz tipic de intelectual in deruta, care in ura sa impotriva burgheziei, in loc sa utilizeze armele claselor de jos, utilizeaza armele marii latifundii. [...] Mesajul sau poetic... mesajul unei clase decadente, agonice..." (Poetul culorilor sumbre, in Contemporanul, nr. 40, 27 iulie 1947). Aceeasi atitudine de respingere fata de valorile trecutului o manifesta si in cazul Junimii, al lui Maiorescu, Gherea, Lovinescu, Nichifor Crainic, ultimul etichetat tot intr-un articol al Contemporanului "drept un ideolog al fascismului romanesc" (M. Nitescu, op. cit. pag. 234). Antioccidentalismul manifestat de Ion Vitner iese clar in evidenta in articolul Critica occidentala si confuzia valorilor (in Contemporanul, nr. 65, 19 dec. 1947).

Contemporanul. Ideea Europeana, revista europeana de cultura, politica si stiinta, neafiliata nici unui partid sau grupari politice.
Dupa 1990, revista apare saptamanal sub titulatura Contemporanul. Ideea Europeana. Subtitlul este adaugat de acad. Nicolae Breban, director al revistei si constituie numele revistei Ideea europeana, Bucuresti, 25 iunie 1919 – 1 iulie 1928, care a fost un saptamanal, apoi lunar, fondat de C. Radulescu-Motru. In aceasta formula – Contemporanul. Ideea Europeana – vechea revista, Contemporanul, infiintata la 1881, intruneste, asadar, doua branduri foarte puternice, de un imens prestigiu in istoria culturii romane.

Functia de redactor sef o detin prozatorul Florin Sicoie (1990-1998), prozatorul Catalin Ţarlea (1998-2001), iar din decembrie 2001, Aura Christi, poet, romancier, eseist care transforma revista (din motive financiare) intr-un lunar si aduna in jurul acesteia un grup important, relansand-o intr-un stil oarecum agresiv, benefic agresiv (anchete incomode, autori incomozi, atipici, turnee europene, nationale, noneuropene, campanii de presa, principiul director fiind "cea mai buna forma de aparare/lansare este atacul" etc.) in peisajul cultural actual si mentinand-o in viata cu sprijinul Fundatiei Culturale Ideea Europeana, al Asociatiei EuroPress si Editurii ErcPress (director general: Ciprian Ene). In paginile publicatiei semneaza curent, unii dintre ei avand rubrici permanente, Nicolae Breban, Aura Christi, Nicolae Balota, Stefan Borbely, Irina Petras, Razvan Voncu, Calin Caliman, Dana Duma, Maria-Ana Tupan, Doina Rusti, Bogdan Mihai Dascalu, Iosif Sava, Solomon Marcus, Henri Zalis, Gheorghe Schwartz, Geo Vasile, Ion Ianosi, Janina Ianosi, Doina Dascalu, Crisu Dascalu.

Viziunea grafica e semnata de graficianul Mircia Dumitrescu.

Contemporanul. Ideea Europeana a lansat cativa scriitori cum sunt bunaoara Octavian Soviany, Aura Christi, Victor Scoradet. Ideea Europeana imprima o directie in literatura romana. Scopul acestei institutii de anvergura europeana este lansarea si propagarea valorilor democratiei, sustinerea dialogului multicultural, a valorilor reale ale culturii, literaturii romane vii si integrarea lor in circuitul de valori europene si universale, intr-un context in care literatura si cultura romana sunt tratate cu ostilitate, sunt rau cunoscute in tara, necunoscute in strainatate. Astfel, Contemporanul. Ideea Europeana se detaseaza de nu putine publicatii de prim rang, care intr-adevar conteaza in peisajul cultural romanesc, prin independenta, neinregimentare in nici un partid politic, prin cenzura profesionala, in paginile revistei dandu-se prioritate actului cultural, cartii, cronicii literare, eseului, prozei, poeziei de calitate, evenimentului cultural, cronicii de film, cronicii de teatru, dezbaterii de inalt nivel. Contemporanul. Ideea Europeana inseamna stil, prestigiu, profesionalism, cultul lucrului bine facut, cultul prieteniei intr-o Romanie postdecembrista confuza, o Romanie care pare ca si-a pierdut valorile reale, si-a ratacit reperele.

Scriitorul Aura Christi a adus in cercul alcatuit de aceasta institutie – "tribul Conte", dupa cum este numit – scriitori importanti, ca de pilda Stefan Borbely, Nicolae Balota, Ion Ianosi (pentru autorul monografiei despre Dostoievski, Aura Christi a dus cateva "razboaie" mediatice), dar si pe tinerii Irina Ciobotaru, Bogdan Mihai Dascalu, Adriana Teodorescu, Diana Cozma etc., cultivand – impotriva curentului existent la ora actuala, in ciuda crizei receptarii – modele reale, de nivel european, valori de prim rang. Prin specificul acesteia si prin diversitatea temelor abordate, Contemporanul. Ideea Europeana este o revista de cultura care si-a castigat un binemeritat prestigiu atat datorita noii directiuni, cat mai ales dorintei de a continua o traditie europeana in viata culturala a Romaniei, inceputa la finele veacului al XIX-lea, traditie care, desi intrerupta uneori de vitregiile timpurilor, pare a-si regasi drumul, intr-o societate in care respectul valorilor si circulatia libera a ideilor reprezinta conditiile atat de necesare integrarii noastre in circuitul cultural european.

In pofida instaurarii de catre mass media a cultului pentru modele de mana a doua, la Contemporanul. Ideea Europeana se cultiva modele de prim rang ale literaturii: Lev Tolstoi, F. Dostoievski, Rainer Maria Rilke, Fr. Nietzsche etc.

Revista Contemporanul. Ideea Europeana organizeaza trei Editii ale Colocviului Romanului Romanesc: 1998 (Bucuresti), 1999 (Sinaia), 2000 (Slanic Moldova) – o proiectata de romancierul Breban "scoala a romanului european", Colocvii avandu-i ca invitati pe cei mai importanti creatori din perioada postbelica.

In 2006, in colaborare cu grupul Ideea Europeana si EuroPress, Contemporanul. Ideea Europeana lanseaza pe circuitul mass media Apelul pentru salvarea culturii romane vii, care s-a bucurat de adeziunea si solidaritatea colegilor din presa vorbita si din presa scrisa nationala si internationala. Apelul a adunat 900 de semnaturi din Romania, Israel, R. Moldova, SUA, Franta, Germania etc. In anul 2009, un an extrem de dificil pentru cultura romana vie, a fost relansat Apelul pentru salvarea culturii romane vii • 2009, sub forma unei Scrisori deschise in atentia domnului Prim Ministru, Scrisoare ramasa, previzibil, fara nici un raspuns. Modul in care este tratata literatura romana vie in Romania europeana alcatuieste subiectul multor interventii publice, organizate sub sigla Ideea Europeana.

Prin cele doua institutii – Fundatia Culturala Ideea Europeana (director general: Aura Christi) si Asociatia EuroPress (director general: Andrei Potlog) – revista devine si mai vizibila in peisajul cultural actual. Tot prin aceste institutii, publicatia colaboreaza cu Centrul Cultural "Nicolae Iorga" (Ambasada Frantei in Romania), Casa de Edituri PUF, Gallimard (Franta), VECE (Rusia), cu Ministerul Afacerilor Externe din Franta, Ambasada Republicii Azerbaigean in Romania, Fund for Central and East European Book Project, Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului din Romania, Ministerul Afacerilor Externe din Romania, Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni, Uniunea Scriitorilor din Romania, Uniunea Scriitorilor din Moldova etc.

Desi apare sub egida Uniunii Scriitorilor din Romania, revista Contemporanul este tratata cu neglijenta de catre Nicolae Manolescu, presedinte al USR, care, intre altele fie spus, a fost lansat, pe vremuri, de aceasta publicatie de catre G. Ivascu, devenit redactor sef al Contemporanului real socialist la exact un an (1957) dupa alungarea Regelui Mihai I si a instaurarii regimului comunist.

In parteneriat cu Fundatia Culturala Ideea Europeana si Asociatia EuroPress, revista Contemporanul. Ideea Europeana a organizat dezbateri axate pe modele europene: Lev Tolstoi, F. Dostoievski, Rainer Maria Rilke, Friedrich Nietzsche, Nicolae Balota, Nicolae Breban etc., situate deliberat intre traditie si plina modernitate. Iluziile literaturii romane de Eugen Negrici beneficiaza de o dezbatere de elita, la care participa Nicolae Breban, Livius Ciocarlie, Aura Christi, Eugen Negrici, Barbu Cioculescu, Paul Cornea, Radu Calin Cristea, Daniel Cristea Enache, Paul Cernat, dezbaterea fiind publicata in nr. 1/2009. Situat in simetrie cu explozivul volum negrician, studiul interdisciplinar brebanian Tradarea criticii (Editura Ideea Europeana, 2009) este dezbatut sub egida Clubului Ideea Europeana de catre Eugen Simion, Daniel Cristea Enache, Bogdan Mihai Dascalu, Aura Christi, Ion Ianosi, Razvan Voncu. (Contemporanul. Ideea European, nr. 1/2010) Cele doua carti-eveniment sunt situate in simetrie si taxate drept un inceput de "trezire a spiritului critic amortit".

Cu sprijinul Ideea Europeana si EuroPress, revista este prezenta, an de an, la Saloane de Carte din tara, la Targul Bookfest (Bucuresti) si, respectiv, la Targul National Gaudeamus, Caravana Gaudeamus (Cluj, Iasi, Timisoara, Craiova etc.), Salonul de Carte si Presa AMPLUS, Targul National de Carte LIBRIS. Prezenta acestei reviste de cultura este remarcata si la Saloanele de Carte din Franta, Israel, Italia, Ungaria, Austria, Anglia, Germania etc.

Parteneriate
Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National din Romania, Muzeul National al Literaturii Romane, Ministerul Afacerilor Externe a Romaniei, Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Autoritatea Nationala de Cercetare Stiintifica, Institutul Cultural Roman, Uniunea Scriitorilor din Romania, Uniunea Scriitorilor din R. Moldova, Centrul de Studiere a Istoriei Evreilor din Romania de la Universitatea Ebraica, Cercul Cultural din Ierusalim, Asociatia Scriitorilor Israelieni de Limba Romana, Centrul Cultural din Haifa sub egida H.O.R. Haifa, precum si cu alte institutii din tara si de peste hotare.

Colaboratori
Romania, Franta, Israel, Germania, Grecia, SUA, Elvetia, Rusia s.a.

Turnee, lecturi publice, dezbateri, conferinte nationale, in colaborare cu Fundatia Culturala Ideea Europeana si Asociatia EuroPress (Iasi, Cluj, Ploiesti, Bucuresti, Timisoara etc.), europene (Salonic, Delphi, Atena) si noneuropene (Tel Aviv, Ierusalim, Haifa).

Prin programul PromoCult, in colaborare cu Fundatia Culturala Ideea Europeana si Asociatia EuroPress, a fost organizat un turneu de conferinte, polemici si lecturi publice sub genericul "Scriitorii romani si diaspora. Grecia".

Parteneri
Fundatia Culturala Ideea Europeana, Asociatia EuroPress, ErcPress, Primaria sector 2.

Parteneri media
Convorbiri literare, Poezia, Dacia literara, ErcPress, Radio Romania Cultural, TVR Cultural, Agentia Amosnews, Azi, Radio Romania Actualitati, Federatia Editorilor si Difuzorilor de Carte din Romania (FEDCR), Asociatia Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania (APLER, membri: 25 de reviste literare), Asociatia revistelor si Publicatiilor din Europa (ARPE), Mediafax. Afilieri: Federatia Editorilor si Difuzorilor de Carte din Romania (FEDCR), Asociatia Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania (APLER, membri: 25 de reviste literare), Asociatia revistelor si Publicatiilor din Europa (ARPE)

Editii
Romanul Romanesc in colocvii (Contemporanul. Ideea Europeana, 2001), Problema evreiasca (Editura Europeana, 2006), Banchetul de litere (Dialoguri cu Ana Blandiana, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Ion Ianosi, Gabriela Melinescu, Irina Petras, Dumitru Radu Popa, Alex Stefanescu si Ion Vianu, realizate de Aura Christi, publicate initial in Contemporanul. Ideea Europeana, Editura Ideea Europeana, 2006)

Referinte critice
Norman Manea: Reinfiintarea revistei Contemporanul a fost, in 1990, in turmentata tranzitie spre democratie a Romaniei, o BUNA VESTIRE... atat din punct de vedere cultural cat si politic, as zice, pentru echilibrarea atmosferei de isterie resentimentara care bantuia scena publica. Insusi subtitlul IDEEA EUROPEANĂ semnaliza, cui vroia sa inteleaga, ca privirea trebuie intoarsa de la etnocratia anilor '30, care obseda o parte din public si chiar din elita culturala, spre viitorul european al tarii, in noul mileniu care se apropia. Revista si-a validat, in deceniile urmatoare, locul specific si valoarea in peisajul actual al culturii romanesti. Ea aduce o largire constanta a perspectivei interne si externe prin atentia pe care o acorda, persistent, mesajului intelectual si artistic venind dinspre toate generatiile si toate timpurile, prin regenerarea desinhibanta, in context contemporan, a unor dezbateri principiale majore, prin promovarea gandirii si creativitatii substantiale, in respectul exigentelor intelectuale.

Romania nu duce lipsa, astazi, de edituri si publicatii. Se poate vorbi, cred, de o vizibila si fasta efervescenta culturala, chiar daca inevitabil hibrida, chiar daca amestecand, nu odata, noutatea facila si vandabila, ca tribut efemeritatii, cu izbanzi fundamentale si perene. Vazut de departe, cel putin, dinamismul editorial si jurnalistic sunt de netagaduit. Mi se pare extrem de importanta mentinerea acestei presiuni culturale in vremea unui pragmatism venal si victorios, a vulgarizarii rapide si a rapidei obscurizari a criteriilor spirituale ale existentei umane. In acest context, revista Contemporanul si Editura Ideea Europeana are o contributie particularizata in "supravietuirea prin cultura"... In ciuda greutatilor nu putine, trecute, prezente si viitoare, a crizelor de tot felul, aceasta ramane, vrem – nu vrem, indreptatirea noastra. La Bucuresti, la New York si oriunde.

Basarab Nicolescu: Criza trece, cultura ramane… Dar este necesara o luciditate a puterilor publice, care sa realizeze ca economia si cultura au o egala importanta. Homo economicus, fara cultura, este sortit disparitiei. Ce reprezinta revistele, editurile in Romania europeana a anului 2009? Coloana vertebrala a Romaniei in Europa. Unitatea Europei este tot atat de importanta ca diversitatea culturilor din Europa. Cultura europeana nu se poate construi fara pastrarea identitatilor nationale. Ce loc ii revine in viata mea revistei Contemporanul. Ideea Europeana? Un rol important pentru ca sa pot continua sa cred in Romania, in destinul ei. Contemporanul. Ideea Europeana are clasa, distinctie, eleganta, calitati din ce in ce mai rare in Romania intelectuala de astazi. Iar alianta intre un mare scriitor – Nicolae Breban – si o revista importanta este o formula ideala de eficacitate si persistenta in timp.
La a douazecea aniversare a revistei, exclam, "pioniereste", tot inainte! si, bineinteles, la multi ani!"

Iulian Boldea: Revista Contemporanul. Ideea europeana, de pilda, este o publicatie de cultura care si-a dovedit, in timp, prestigiul si autoritatea, prin numerele sale dense, prin tinuta elevata, prin rolul asumat in ansamblul peisajului literar romanesc. Nume importante ale culturii romanesti contemporane au publicat in paginile revistei, conferindu-i acesteia pregnanta si prestanta publicistica. Dupa cum revista a contribuit, in egala masura, la lansarea multor scriitori de talent, care s-au afirmat in coloanele ei.

Marian Victor Buciu: Din cei 20 de ani ai Contemporanului innoit pe linia Ideii europene, i-am fost colaborator aproape un deceniu si jumatate. De va binevoi, promit sa-i fiu in continuare. E revista care, mai mult decat celelalte, mi-a mediat, la propriu, expresia. Iar pentru mine acest fapt ramane vital.

Leo Butnaru: In primul rand, cred ca revista Contemporanul. Ideea Europeana va fi printre cele care va face fata crizei. Ii urez din tot sufletul aceasta, pentru mine ea ramanand in continuare printre publicatiile de cultura care, de ani si ani, imi mentin interesul atat ca cititor, cat si ca autor. Sunt sigur ca plasmuitorii acestei reviste de acuprindere panromaneasca, inclusiv basarabeana, vor fi si de la criza inainte, precum spuneau anticii, apud vexilia – sub (aceleasi) flamuri: ale literaturii, ale culturii, ale spiritului superior. Sursum corda!

Irina Ciobotaru: In Contemporanul am descoperit imaginea necosmetizata, de o sinceritate frusta, a unui scriitor pentru care fractura dintre epoci nu a insemnat si o ruptura a sinelui, pentru care diferentele dintre portretul intim-personal si cel exterior-social nu si-au aflat vreodata rostul. Ma refer la Nicolae Breban. Apoi, Contemporanul si Aura Christi sunt legatura mea (profesoara intr-o pasnica, nordica urbe) cu lumea culturala vie, activa, dinamica, uluitor si paradoxal perseverenta in a descoperi si a crea frumosul. Nadajduiesc ca voi citi Contemporanul si dupa ce aceasta criza isi va da obstescul sfarsit… Nadajduiesc ca valorile se vor aseza in ierarhii vindecate de anormalitate…

Mariana Cris: Pentru mine revista Contemporanul. Ideea Europeana este lectura mea lunara obligatorie. Am nevoie de gandurile lui Nicolae Balota, privind literatura universala, de articolele lui Ion Ianosi, de cronicile Irinei Petras, ale lui Razvan Voncu, de interviurile si eseurile Aurei Christi, de editorialele lui Nicolae Breban. Este un miracol cum puteti, luna de luna, sa-mi aduceti bucuria.

Vasile Dan: Cei mai multi redactori-sefi, unii fondatori ai propriilor publicatii, sunt niste eroi ai zilelor noastre. Sunt cei de la Apostrof, Euphorion, Timpul, Poesis si, daca imi ingaduiti, de la Arca. Fireste, in primul rand de la Contemporanul. Ideea Europeana care are drept spiritus rector o mare valoare a literaturii romane, un clasic in viata, un stalp de rezistenta al literaturii romane, Nicolae Breban. La multi ani, Contemporanul!

Crisu Dascalu: In aceste timpuri de restriste, revistele si editurile sunt constranse sa abdice tot mai mult de la scopurile lor firesti, spre a-si asuma rolul, extrem de important, de a ramane simboluri ale rezistentei, precum oaze tot mai rare dintr-o sahara in nesfarsita expansiune.
Contemporanul. Ideea europeana este un asemenea refugiu, in care se mai poate respira, un asemenea spatiu, in care se mai poate spera.

Virgil Diaconu: Revista Contemporanul este si ea in viata si reuseste sa isi mentina coloana vertebrala si profesionalismul. Ii doresc viata lunga.

Dana Duma: Despre locul revistei Contemporanul. Ideea europeana in viata mea, as spune ca inseamna in primul rand sentimentul apartenentei la "clanul Conte", un fel de mandrie de minoritar care simte ca poarta un fel de emblema de noblete intr-o lume "majoritara" care accepta fundamentalismul divertismentului si al pragmatismul vulgar.

Aura Christi: " Din cei douazeci de ani, circa saptesprezece lucrez la Contemporanul. Ideea Europeana, una dintre putinele institutii culturale din Romania de azi, care rezista – ceea ce nu este nici pe departe lesne de trecut cu vederea. Asist, prin urmare – martor de o luciditate vie, casanta, aidoma altor colaboratori apropiati ai publicatiei noastre – la istoria postdecembrista a acestei prestigioase "foi" de cultura, politica si stiinta. De fapt, noi, cei din tribul Conte – dupa cum spunem cu totii grupului de la Contemporanul. Ideea Europeana – politica propriu-zisa nu facem, cu o exceptie: nu ne este straina politica valorii sau, ca sa ma autocitez – "Ma citez, mi se face rusine"; ma apropii un pic de Cioran – ne este familiara dictatura valorii. Nu facem parte, dupa cum se stie, din nici un partid; apropiatii nostri stiu ca suntem "inregimentati" in "trupele" de elita ancorate in perimetrul literaturii. Acest lucru de buna seama se plateste; rastimp de douazeci de ani am fost omisi, taiati de pe diferite liste intocmite de unii ilustri colegi, comentatori ferm convinsi ca lumea literara a inceput si se va incheia cu augusta lor persoana. Libertatea de a fi tu insuti, de a refuza angajamentul de ordin politic. Am invatat foarte multe la Conte. Am invatat fidelitatea fata de drumul meu de litere. Fidelitatea fata de tine insuti. Neangajarea. Ce inseamna Vocatia literara; da, Vocatia cu "V" mare. (Stiu ca sunt patetica; patetismul insa este cateodata o forma a exactitatii, un mesager al destinului.) Ce inseamna spirit de echipa. Am invatat sa-mi asum singuratatea, caci – de la Rilke citire – lucrurile mari in singuratate se fac. Din dorinta de a construi o institutie temeinica, de a-i spori prestigiul greu de neglijat si…, da, din singuratate, dintr-o stranie foame de destin, foame de prietenie – da, eu sunt un individ de litere lacom, lacom de prietenie, de lectura, de scris – i-am invitat in paginile revistei, in grupul nostru, pe Ion si Janina Ianosi, pe Nicolae Balota, pe Stefan Borbely. Am adus in paginile Conte tineri talentati cum sunt, bunaoara, Constantina Buleu, Adriana Teodorescu, Irina Ciobotaru, Florin Oprescu, Bogdan Mihai Dascalu.
As putea vorbi indelung despre laboratorul Conte, despre labirinturile prin care ajung – inclusiv data fiind atitudinea de o ostilitate impardonabila a statului roman fata de vechile institutii culturale de mai bine de un secol. Apropo, tot aici, la Conte, am descoperit ca sunt un luptator. Cu totii stiti ca revista noastra a lansat, in 2006, un Apel pentru salvarea culturii romane vii, semnat de circa 900 de personalitati din intreaga lume. Aceasta revista exista, indubitabil, datorita unui cerc de prieteni, datorita unui cerc de vechi colaboratori, care, iata, se mentin de circa douazeci de ani. Este o revista careia, spuneam si alte dati, ii datorez foarte mult; este o revista care m-a lansat, pe mine, asa cum i-a lansat, cu circa doua decenii in urma, pe Octavian Soviany si pe Victor Scoradet. Sunt foarte legata de ea, atat de legata incat cred ca face parte din destinul meu de scriitor. Din destinul nostru, de constructori de institutii culturale. Din dorinta de a mentine Conte in viata, am infiintat alte institutii culturale: Fundatia Culturala Ideea Europeana, Editura Ideea Europeana – editura greu de expediat in doi timpi si trei miscari din actualul peisaj de litere. Am publicat circa 250 de carti. Iar revista a ajuns – in seria acad. Nicolae Breban – la numarul 900. In douazeci de ani, iata, am publicat 900 de numere. Ultimele doua numere sunt atipice. Acum cativa ani, revista Contemporanul. Ideea Europeana a facut o ancheta, La ce bun reviste literare in vremuri de tranzitie? In 2009, iata – sarbatorind aniversarea a 20 de ani de la lansarea, in primavara anului 1990, de catre acad. Nicolae Breban a seriei noi a revistei Contemporanul (infiintata in 1881), serie intitulata de autorul Buneivestiri – Contemporanul. Ideea Europeana – noi, membrii echipei, ai tribului Ideea Europeana, care facem luna de luna revista, noi, cei care am editat circa 250 de carti sub siglele Editurilor Ideea Europeana si, respectiv, EuroPress group, ne punem aceeasi intrebare, usor reformulata: La ce bun reviste literare in vremuri de criza? Apoi, ne punem alta intrebare: La ce bun edituri in vremuri de criza? De buna seama, domeniul care sufera cel mai mult in aceste vremuri tulburi, de criza reala, despre care unii miliardari sustin ca sunt pline de oportunitati, este cultura, da, cultura romana vie; e stiut faptul ca – si in aceste circumstante – o buna parte din penibilul, incalificabilul buget – atentie, de 0,19 % – alocat culturii romane revine patrimoniului… Cultura romana vie, literatura romana, nefiind deloc – exceptiile, helas, confirma regula – protejate, sprijinite. Prin comparatie, Franta, de pilda, si-a protejat cultura de taifunul crizei inainte ca acesta sa ajunga pe malurile Senei… La fel au procedat si alte state civilizate, cu o cultura, spre deosebire de cea romana, cunoscuta in lume. Cum credeti – ma intrebam formuland intrebarile pentru ancheta din 2009 – ca isi vor reveni revistele de cultura, editurile din socul crizei? Ce reprezinta revistele, editurile in Romania europeana a anului 2009? Ce loc ii revine in viata dvs. revistei Contemporanul. Ideea Europeana? Spre surpriza mea, am primit circa 60 de raspunsuri. Va multumesc, nu m-am asteptat. Este darul acestei aniversari. Multumesc. Nu sunt raspunsuri encomiastice, nici pe departe. Sunt abordate cateva teme extrem de problematice, de... dilematice. Sper ca Ideea europeana, anul viitor, va publica intr-un volum aceste raspunsuri rotunde, coltoase, crispante nu rareori.
Directorul revistei Contemporanul. Ideea europeana, care a creat-o in formula pe care o vedeti astazi, este, dupa cum bine stiti, domnul academician Nicolae Breban. In iunie 1993 am devenit colaborator al revistei Contemporanul. Ideea Europeana. In septembrie 2001, romancierul Breban mi-a spus: "Tu vei face revista". L-am privit stupefiata oarecum atunci si, tin minte ca l-am intrebat: "Eu?!" Conte aparea saptamanal atunci. Ma indoiam ca voi fi in stare, ma indoiam ca voi rezista. Ma indoiesc si acum, in ciuda aparentei arogante, care e o vacanta a orgoliului. Va multumesc ca ma suportati."

Nicolae Breban: " Contemporanul, spre uimirea mea, iata, a durat 20 de ani. Am facut revista, in primii ani, cu un grup de tineri cu care imi petreceam dupa-amiezile inainte, sub Ceausescu, prin diverse pivnite muzicale, cu Nichita Stanescu – un amic de-al meu, probabil ca va amintiti de el, pentru ca la ora asta nimeni nu mai prea vorbeste de marele poet, nimeni dintre cei care reprezinta institutiile oficiale, vreau sa zic (i-am dat la o parte cu o brutalitate si o nonsalanta rara pe marii creatori de dupa al doilea razboi: Preda, Nichita, Dimov, Doinas si altii), cu cativa baieti tineri, asadar, am facut, la inceputuri, revista: cu graficianul Mircia Dumitrescu (care de curand a publicat Caietele lui Eminescu, sub auspiciile Academiei Romane), artist plastic preluat din atelierul lui Nichita Stanescu. Mircia statea intr-un colt, in apartamentul lui Nichita, atunci cand l-am cunoscut; si eu l-am preluat dupa ce a plecat Nichita... La inceputurile revistei, alaturi de mine au fost tinerii Grosan, Traian T. Cosovei, Fratila (care a cantat mult pe versurile lui Nichita si ale lui Bacovia). Sigur, era o echipa putin improvizata, cu cativa dintre colaboratorii vechi. Pe foarte putini i-am pastrat din cei vechi: domnul Caliman, care este aici, Dana Duma, la fel. Mai sunt vreo doi colaboratori din echipa veche care au ramas, pentru ca o mare parte era revoltata contra mea si a ministrului Plesu, era nemultmumita ca luam noi revista asta care trebuia privatizata; o parte dintre cei "vechi" ne-a dat si in judecata. Au mers, saracii, vreo cateva luni, la tribunal, scandalizati de faptul ca eu m-am aliat cu ministrul si am luat revista. Unii colaboratori vechi mi-au propus sa merg cu ei. Eu am refuzat insa; ma opresc la jumatatea Revolutiei si, daca un prieten al meu e ministru, eu nu ma desolidarizez de el.
Ei bine, sigur ca unii s-au revoltat: dl Manolescu s-a revoltat ca am luat revista Contemporanul. M-a mirat. I-am explicat atunci, in '90, ca am parasit cu durere in suflet Romania literara sub dictatura, cand am condus-o. Eram doar de un an redactor-sef al Romaniei literare si mi-am dat demisia la Paris, in Le Monde, ca sa dau un semnal contra inceputului dictaturii lui Ceausescu, in '71, dupa Tezele din Iulie. Si-atunci, am parasit-o cu durere in suflet, pentru ca abia pregatisem noul format al revistei, adunasem colaboratorii mei. Il numisem pe Nichita primul meu adjunct, post in care a si murit, de altfel. Aveam colaboratori de marca: Noica – prima rubrica a lui Noica! – Matei Calinescu, Balota si multa lume buna. In '90, m-am bucurat, intorcandu-ma in Romania, ca pot sa fac din nou o revista de cultura. Desi nu e un talent al meu sa fac reviste... Talentul meu, daca il am, e sa scriu romane, si asta imi si place pana in ziua de azi. Si-acum cateva saptamani, am inceput un roman; sunt abia la pagina doua sute... [Rasete – n. ed] Da, e o manie care sper ca ma va insoti pana la sfarsit, cum zice Oscar Wilde: "Singura scuza a unui viciu e sa-l admiri pana la sfarsit". Eu o fac. Am norocul sa-mi admir acest "viciu", care probabil ca e ceva mai pedepsit decat viciul lecturii.
Am dat revista pe mana unor tineri; primul redactor-sef, in primii sase ani, a fost dl Florin Sicoe, optzecist (cum se zice astazi), care scrisese un roman inainte de Revolutie. Dupa Florin Sicoe i-am predat-o lui Catalin Ţirlea, care scrisese un roman interesant (si care acum se ineaca in diplomatia romana, undeva, prin Suedia). Dupa aceea, Aurei Christi, venita de la Chisinau, pe care am format-o si am ajutat-o in cariera ei de poet; la ora asta, Aura Christi este unul dintre cei mai buni, cei mai interesanti si mai profunzi poeti contemporani, cred eu; si ma pricep la poezie, fiindca in tinerete am trait langa mari poeti. Deci, acestia au fost cei trei redactori-sefi. Revista a avut si caderi, bineinteles; au fost si valuri nefaste, am fost dati afara de Ministerul Culturii, de talentatul actor, pe care eu l-am dus in selectia oficiala la Cannes, dl Ion Caramitru, care profitand de lipsa mea din Bucuresti, ne-a transformat publicatia in "persoana juridica". Adica a trebuit sa incepem sa platim chirie; noi plateam chirie pe jumatate de etaj, acolo, la Contemporanul, ca si cum faceam mezeluri sau vindeam branzeturi sau Extasy... Va reamintesc ca Romania literara, un organ similar (Contemporanul era organul de frunte al Ministerului Culturii, iar organul similar al Uniunii Scriitorilor este Romania literara), nu plateste chirie, sta in cateva camere acolo, la Casa Vernescu. Intr-adevar, eu am preferat sa nu platesc chirie, asa incat s-au acumulat cateva miliarde de lei vechi datorii; am procedat asa ca sa public in continuare revista. Dupa aceea am fost scosi de acolo, din Casa Presei. Cineva, care era primar atunci la Bucuresti, Traian Basescu se numeste, ne-a dat un sediu. Iar acum suntem intr-un alt sediu."

Magda Ursache: "Postsocialist, am ricanat cand Conte si-a modificat titlul: o revista cu doua nume? Pe urma, i-am dat dreptate directorului. Ideea europeana, Bucuresti, 25 iunie 1919 – 1 iulie 1928 a fost saptamanal, apoi lunar, fondat de C. Radulescu-Motru, care si-a analizat neamul cu iubiura constructiva. In septembrie 2006, dupa Apel pentru salvarea culturii romane (redirectionat in van spre Boc, in 2009), am inceput sa iubesc o revista ascultand de regula celor 3 R: respect de sine, respect pentru celalalt, responsabilitate in evaluare. Cand paradigma de/des face ravagii in papirosfera (de-constructie, de-structurare, de-plasare, de-turnare, des-fiintare, dez-interes), la Conte criteriile de valorizare sunt ferme, sita selectiva e severa. In paginile Contemporanului functioneaza cenzura profesionala, singura cenzura pe care o respect; hartia Conte nu suporta orice. "Contemporanii" stiu bine ca adevarata libertate a cuvantului nu inseamna mistocanie, atac la precursori; Conte nu-si ignora inaintasii, cum o fac violent nihilistii fara modele, care se cred statui de la debut; la Conte nu scriu critici experti in valoare adaugata, pentru ca revista tine inca la rolul sanificant al criticii de intampinare, cum au facut-o, la vremea lor, Maiorescu-Lovinescu-Calinescu-Manolescu-Simion. Si o astfel de publicatie centenara, din 1881, a fost rasa de la subventii!
"Revistele sunt semnul sanatatii unei societati, a unei culturi", nota Radu Voinescu, redactor sef la Diagonale buzoiene. Semn rau, daca sunt prea multe revistuici de incropeala si de gasca. Conte poarta "urme groase de labe literare", griffa Breban, griffa Balota, griffa Ciocarlie, griffa Basarab Nicolescu, ei insisi premii pentru cititorii lor. Consecventa si rezistenta, cinste si gramatica, iata formula Conte, dupa dioptriile mele. O revista fara Partid politic ori partida.
Ce-ar mai fi de adaugat? Am participat la multe premieri. Cel mai scurt discurs pe care l-am auzit a fost al unui iasiot care a ridicat diploma primita si a intonat un "E!". Altul, hilar lucru, ca-n Yashington, a felicitat juriul ca s-a "orientat" bine desemnandu-l. Eu as spune ca orice premiu (cand nu dezbina definitiv) nedreptateste pe cineva. Multi "contemporani" l-ar fi putut lua in locul meu. Nu pot decat sa-mi cer scuze fata de ceilalti, pe care-i respect cititndu-i. Lecturi complice, cum spune Aura Christi. Si le numesc pe cele doua Irine, Petras si Ciobotaru, pe Dana Duma, pe Maria-Ana Tupan, Doina Rusti, Mariana Cris, Lucia Daramus (intai doamnele!), pe Stefan Borbely, Razvan Voncu, Marian Victor Buciu, Paul Aretzu, pe toti cei care se impotrivesc lui "homo economicus, fara cultura" (l-am citat pe Basarab Nicolescu). Strig acum... poate ma aude cineva, ca Ecleziastul, si-mi asum patosul revoltei fata de o posibila Sahara absent-culturala, sec-culturala. Si natura negat, facit indignatio versum."

Urmareste-ne pe
               
Newsletter
Ultimele stiri
Cititi revista Contemporanul nr. 10/2013:

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are,
ci mai mult prin felul în care îi ...
Cititi revista Contemporanul nr. 09/ 2013:
insotita de suplimentul-eveniment Bucuresti in sapte mii de semne


■ „Un popor nu se caracterizează atât prin ...
Cititi revista Contemporanul nr. 08/2013

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are,
ci mai mult prin felul în care îi ...
Cititi revista Contemporanul nr. 06/ 2013

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are,
ci mai mult prin felul în care îi ...
Cititi revista Contemporanul nr. 06/ 2013

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are,
ci mai mult prin felul în care îi ...
Cititi revista Contemporanul nr. 05/ 2013

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are,
ci mai mult prin felul în care îi ...
Cititi revista Contemporanul nr. 04/ 2013

Cuprins:

Polemice
Nicolae Breban • Dictatura şi aparenta ...
Cititi revista Contemporanul nr. 03/ 2013

Cuprins:

Polemice
Nicolae Breban • Ce se întâmplă cu elita acestui ...
Cititi revista Contemporanul nr. 02/ 2013

Cuprins:

Polemice
Nicolae Breban • Scriitorul român de azi/ ...
  Cititi revista Contemporanul nr. 01/ 2013

Cuprins:

Polemice
Nicolae Breban: Elogiul dictaturii?/ 3

...
Premiantii Premiilor Contemporanul 2012

► București este capitala cu cei mai mari poeți europeni: George Bacovia, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, ...

Ministerul ...

Parteneri
  Cititi in Contemporanul nr. 07/ 2012 si in suplimentul-eveniment Imblanzirea diferentei:

Polemice
Cititi in Contemporanul nr. 06/ 2012:

Polemice
Nicolae Breban, „Preot deşteptării noastre...”/ 3

Lecturi
Bogdan Creţu, ...
Cititi in Contemporanul nr. 05/ 2012:

...
Cititi in Contemporanul nr. 04/ 2012:

...
 
Noutati Editura Contemporanul
 
 
Fototeca Contemporanul
 
 
 


Proiect editorial online aparut cu sprijinul
Administratiei Fondului Cultural National